încartiruire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From încartirui + -re.
Noun[edit]
încartiruire f (plural încartiruiri)
Declension[edit]
Declension of încartiruire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) încartiruire | încartiruirea | (niște) încartiruiri | încartiruirile |
| genitive/dative | (unei) încartiruiri | încartiruirii | (unor) încartiruiri | încartiruirilor |
| vocative | încartiruire, încartiruireo | încartiruirilor | ||