încercui
Romanian
Etymology
From cerc.
Verb
a încercui (third-person singular present încercuiește, past participle încercuit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of încercui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a încercui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încercuind | ||||||
| past participle | încercuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încercuiesc | încercuiești | încercuiește | încercuim | încercuiți | încercuiesc | |
| imperfect | încercuiam | încercuiai | încercuia | încercuiam | încercuiați | încercuiau | |
| simple perfect | încercuii | încercuiși | încercui | încercuirăm | încercuirăți | încercuiră | |
| pluperfect | încercuisem | încercuiseși | încercuise | încercuiserăm | încercuiserăți | încercuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încercuiesc | să încercuiești | să încercuiască | să încercuim | să încercuiți | să încercuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încercuiește | încercuiți | |||||
| negative | nu încercui | nu încercuiți | |||||