încolăcire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
încolăcire f (plural încolăciri)
Declension[edit]
Declension of încolăcire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) încolăcire | încolăcirea | (niște) încolăciri | încolăcirile |
| genitive/dative | (unei) încolăciri | încolăcirii | (unor) încolăciri | încolăcirilor |
| vocative | încolăcire, încolăcireo | încolăcirilor | ||