înduioșător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Adjective[edit]
înduioșător m or n (feminine singular înduioșătoare, masculine plural înduioșători, feminine and neuter plural înduioșătoare)
Declension[edit]
Declension of înduioșător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | înduioșător | înduioșătoare | înduioșători | înduioșătoare | ||
| definite | înduioșătorul | înduioșătoarea | înduioșătorii | înduioșătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | înduioșător | înduioșătoare | înduioșători | înduioșătoare | ||
| definite | înduioșătorului | înduioșătoarei | înduioșătorilor | înduioșătoarelor | |||