înfrâna
Romanian
Etymology
From Latin īnfrēnāre, present active infinitive of īnfrēnō.
Verb
a înfrâna (third-person singular present înfrânează, past participle înfrânat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of înfrâna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înfrâna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfrânând | ||||||
| past participle | înfrânat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfrânez | înfrânezi | înfrânează | înfrânăm | înfrânați | înfrânează | |
| imperfect | înfrânam | înfrânai | înfrâna | înfrânam | înfrânați | înfrânau | |
| simple perfect | înfrânai | înfrânași | înfrână | înfrânarăm | înfrânarăți | înfrânară | |
| pluperfect | înfrânasem | înfrânaseși | înfrânase | înfrânaserăm | înfrânaserăți | înfrânaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfrânez | să înfrânezi | să înfrâneze | să înfrânăm | să înfrânați | să înfrâneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfrânează | înfrânați | |||||
| negative | nu înfrâna | nu înfrânați | |||||