înfrângere
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]înfrângere f (plural înfrângeri)
Declension
[edit]| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | înfrângere | înfrângerea | înfrângeri | înfrângerile |
| genitive-dative | înfrângeri | înfrângerii | înfrângeri | înfrângerilor |
| vocative | înfrângere, înfrângereo | înfrângerilor | ||