înfrunzire
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]înfrunzire f (plural înfrunziri)
Declension
[edit]| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | înfrunzire | înfrunzirea | înfrunziri | înfrunzirile |
| genitive-dative | înfrunziri | înfrunzirii | înfrunziri | înfrunzirilor |
| vocative | înfrunzire, înfrunzireo | înfrunzirilor | ||
References
[edit]- înfrunzire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN