înfrunzire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
înfrunzire f (plural înfrunziri)
Declension[edit]
Declension of înfrunzire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) înfrunzire | înfrunzirea | (niște) înfrunziri | înfrunzirile |
genitive/dative | (unei) înfrunziri | înfrunzirii | (unor) înfrunziri | înfrunzirilor |
vocative | înfrunzire, înfrunzireo | înfrunzirilor |
References[edit]
- înfrunzire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN