înger

See also: inger and Inger

Romanian

Alternative forms

• ânger — obsolete

Etymology

From Late Latin angelus, from Ancient Greek ἄγγελος (ángelos).

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈɨndʒer/

Noun

înger m (plural îngeri)

1. angel

   Nu știți că noi vom judeca pe îngeri?

   Don't you know that we will judge angels?

Declension

Declension of înger

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) înger	îngerul	(niște) îngeri	îngerii
genitive/dative	(unui) înger	îngerului	(unor) îngeri	îngerilor
vocative	îngerule		îngerilor

Synonyms

• angel (literary)

Antonyms

• demon
• drac

Derived terms

• îngeresc