From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From înmâna + -re.
înmânare f (uncountable)
- handing
Declension[edit]
declension of înmânare (singular only)
|
|
singular
|
| f gender
|
indefinite articulation
|
definite articulation
|
| nominative/accusative
|
(o) înmânare
|
înmânarea
|
| genitive/dative
|
(unei) înmânare
|
înmânarei
|
| vocative
|
înmânare, înmânareo
|
