însoțitor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
însoțitor m (plural însoțitori)
Declension[edit]
Declension of însoțitor
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) însoțitor | însoțitorul | (niște) însoțitori | însoțitorii |
| genitive/dative | (unui) însoțitor | însoțitorului | (unor) însoțitori | însoțitorilor |
| vocative | însoțitorule | însoțitorilor | ||