întrauri
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a întrauri (third-person singular present întraurește, past participle întraurit) 4th conj.
- to gild
Conjugation[edit]
conjugation of întrauri (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a întrauri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întraurind | ||||||
| past participle | întraurit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întrauresc | întraurești | întraurește | întraurim | întrauriți | întrauresc | |
| imperfect | întrauream | întraureai | întraurea | întrauream | întraureați | întraureau | |
| simple perfect | întraurii | întrauriși | întrauri | întraurirăm | întraurirăți | întrauriră | |
| pluperfect | întraurisem | întrauriseși | întraurise | întrauriserăm | întrauriserăți | întrauriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întrauresc | să întraurești | să întraurească | să întraurim | să întrauriți | să întraurească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întraurește | întrauriți | |||||
| negative | nu întrauri | nu întrauriți | |||||