întrupa
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a întrupa (third-person singular present întrupează, past participle întrupat) 1st conj.
- to incarnate
Conjugation
[edit] conjugation of întrupa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a întrupa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întrupând | ||||||
| past participle | întrupat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întrupez | întrupezi | întrupează | întrupăm | întrupați | întrupează | |
| imperfect | întrupam | întrupai | întrupa | întrupam | întrupați | întrupau | |
| simple perfect | întrupai | întrupași | întrupă | întruparăm | întruparăți | întrupară | |
| pluperfect | întrupasem | întrupaseși | întrupase | întrupaserăm | întrupaserăți | întrupaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întrupez | să întrupezi | să întrupeze | să întrupăm | să întrupați | să întrupeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întrupează | întrupați | |||||
| negative | nu întrupa | nu întrupați | |||||