învălătucire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From învălătuci + -re.
Noun[edit]
învălătucire f (plural învălătuciri)
Declension[edit]
Declension of învălătucire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) învălătucire | învălătucirea | (niște) învălătuciri | învălătucirile |
| genitive/dative | (unei) învălătuciri | învălătucirii | (unor) învălătuciri | învălătucirilor |
| vocative | învălătucire, învălătucireo | învălătucirilor | ||
References[edit]
- învălătucire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN