învenina

Romanian

Alternative forms

• venina (popular)

Etymology

Probably from venin, or possibly a Vulgar Latin root *invenenāre or în + Latin venenāre, present active infinitive of venenō. Compare Aromanian nvirinedz, nvirinari, Spanish and Portuguese envenenar, Venetian invełenar, Italian avvelenare.

Verb

a învenina (third-person singular present înveninează, past participle înveninat) 1st conj.

1. to envenom
2. to poison
3. (figurative) to embitter

Conjugation

    conjugation of învenina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a învenina
gerund			înveninând
past participle			înveninat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înveninez	înveninezi	înveninează	înveninăm	înveninați	înveninează
	imperfect	înveninam	înveninai	învenina	înveninam	înveninați	înveninau
	simple perfect	înveninai	înveninași	învenină	înveninarăm	înveninarăți	înveninară
	pluperfect	înveninasem	înveninaseși	înveninase	înveninaserăm	înveninaserăți	înveninaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înveninez	să înveninezi	să învenineze	să înveninăm	să înveninați	să învenineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înveninează			înveninați
	negative		nu învenina			nu înveninați

Synonyms

• (poison): otrăvi
• (embitter): amărî

Derived terms

• înveninare