învinețire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
învinețire f (plural învinețiri)
Declension[edit]
Declension of învinețire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) învinețire | învinețirea | (niște) învinețiri | învinețirile |
| genitive/dative | (unei) învinețiri | învinețirii | (unor) învinețiri | învinețirilor |
| vocative | învinețire, învinețireo | învinețirilor | ||