învinovăți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a învinovăți (third-person singular present învinovățește, past participle învinovățit) 4th conj.
- to blame
Conjugation[edit]
conjugation of învinovăți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a învinovăți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | învinovățind | ||||||
| past participle | învinovățit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | învinovățesc | învinovățești | învinovățește | învinovățim | învinovățiți | învinovățesc | |
| imperfect | învinovățeam | învinovățeai | învinovățea | învinovățeam | învinovățeați | învinovățeau | |
| simple perfect | învinovății | învinovățiși | învinovăți | învinovățirăm | învinovățirăți | învinovățiră | |
| pluperfect | învinovățisem | învinovățiseși | învinovățise | învinovățiserăm | învinovățiserăți | învinovățiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să învinovățesc | să învinovățești | să învinovățească | să învinovățim | să învinovățiți | să învinovățească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | învinovățește | învinovățiți | |||||
| negative | nu învinovăți | nu învinovățiți | |||||