învinovățit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of învinovăți.
Noun[edit]
învinovățit m (plural învinovățiți)
Declension[edit]
Declension of învinovățit
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) învinovățit | învinovățitul | (niște) învinovățiți | învinovățiții |
genitive/dative | (unui) învinovățit | învinovățitului | (unor) învinovățiți | învinovățiților |
vocative | învinovățitule | învinovățiților |
Verb[edit]
învinovățit (past participle of învinovăți)
References[edit]
- învinovățit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN