învinovățit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of învinovăți.
Noun
[edit]învinovățit m (plural învinovățiți)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | învinovățit | învinovățitul | învinovățiți | învinovățiții | |
| genitive-dative | învinovățit | învinovățitului | învinovățiți | învinovățiților | |
| vocative | învinovățitule | învinovățiților | |||
Verb
[edit]învinovățit (past participle of învinovăți)
References
[edit]- învinovățit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN