școlări
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From școlar.
Verb[edit]
a școlări (third-person singular present școlărește, past participle școlărit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of școlări (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a școlări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | școlărind | ||||||
| past participle | școlărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | școlăresc | școlărești | școlărește | școlărim | școlăriți | școlăresc | |
| imperfect | școlăream | școlăreai | școlărea | școlăream | școlăreați | școlăreau | |
| simple perfect | școlării | școlăriși | școlări | școlărirăm | școlărirăți | școlăriră | |
| pluperfect | școlărisem | școlăriseși | școlărise | școlăriserăm | școlăriserăți | școlăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să școlăresc | să școlărești | să școlărească | să școlărim | să școlăriți | să școlărească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | școlărește | școlăriți | |||||
| negative | nu școlări | nu școlăriți | |||||