șfichiui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a șfichiui (third-person singular present șfichiuiește, past participle șfichiuit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of șfichiui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a șfichiui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șfichiuind | ||||||
| past participle | șfichiuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șfichiuiesc | șfichiuiești | șfichiuiește | șfichiuim | șfichiuiți | șfichiuiesc | |
| imperfect | șfichiuiam | șfichiuiai | șfichiuia | șfichiuiam | șfichiuiați | șfichiuiau | |
| simple perfect | șfichiuii | șfichiuiși | șfichiui | șfichiuirăm | șfichiuirăți | șfichiuiră | |
| pluperfect | șfichiuisem | șfichiuiseși | șfichiuise | șfichiuiserăm | șfichiuiserăți | șfichiuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șfichiuiesc | să șfichiuiești | să șfichiuiască | să șfichiuim | să șfichiuiți | să șfichiuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șfichiuiește | șfichiuiți | |||||
| negative | nu șfichiui | nu șfichiuiți | |||||