dispărea
Romanian
Etymology
Borrowed from Late Latin disparere, Italian disparire, French disparaître, with conjugation based on părea.
Verb
a dispărea (third-person singular present dispare, past participle dispărut) 2nd conj.
Conjugation
conjugation of dispărea (second conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a dispărea | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dispărând | ||||||
| past participle | dispărut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dispar | dispari | dispare | dispărem | dispăreți | dispar | |
| imperfect | dispăream | dispăreai | dispărea | dispăream | dispăreați | dispăreau | |
| simple perfect | dispărui | dispăruși | dispăru | dispărurăm | dispărurăți | dispărură | |
| pluperfect | dispărusem | dispăruseși | dispăruse | dispăruserăm | dispăruserăți | dispăruseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dispar | să dispari | să dispară | să dispărem | să dispăreți | să dispară | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dispari | dispăreți | |||||
| negative | nu dispărea | nu dispăreți | |||||