ezita

Romanian

Etymology

Borrowed from French hésiter.

Verb

a ezita (third-person singular present ezită, past participle ezitat) 1st conj.

1. to hesitate, waver
2. to vacillate, oscillate

Conjugation

    conjugation of ezita (first conjugation, no infix)

infinitive			a ezita
gerund			ezitând
past participle			ezitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ezit	eziți	ezită	ezităm	ezitați	ezită
	imperfect	ezitam	ezitai	ezita	ezitam	ezitați	ezitau
	simple perfect	ezitai	ezitași	ezită	ezitarăm	ezitarăți	ezitară
	pluperfect	ezitasem	ezitaseși	ezitase	ezitaserăm	ezitaserăți	ezitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ezit	să eziți	să ezite	să ezităm	să ezitați	să ezite
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ezită			ezitați
	negative		nu ezita			nu ezitați

Synonyms

• (hesitate, waver): șovăi, pregeta, se codi
• (oscillate): oscila