achita

Romanian

Etymology

Borrowed from French acquitter.

Pronunciation

• IPA^(key): /a.kiˈta/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: a‧chi‧ta

Verb

a achita (third-person singular present achită, past participle achitat) 1st conj.

1. (transitive) to pay off (fulfil a financial obligation)
2. (transitive, law) to acquit
3. (reflexive, formal) to relieve oneself of a duty [with de]
4. (transitive, slang, dated) to kill

Conjugation

    conjugation of achita (first conjugation, no infix)

infinitive			a achita
gerund			achitând
past participle			achitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	achit	achiți	achită	achităm	achitați	achită
	imperfect	achitam	achitai	achita	achitam	achitați	achitau
	simple perfect	achitai	achitași	achită	achitarăm	achitarăți	achitară
	pluperfect	achitasem	achitaseși	achitase	achitaserăm	achitaserăți	achitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să achit	să achiți	să achite	să achităm	să achitați	să achite
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		achită			achitați
	negative		nu achita			nu achitați

Further reading

• achita in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)