alocuțiune
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French allocution.
Noun[edit]
alocuțiune f (plural alocuțiuni)
Declension[edit]
Declension of alocuțiune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) alocuțiune | alocuțiunea | (niște) alocuțiune | alocuțiunele |
| genitive/dative | (unei) alocuțiune | alocuțiunei | (unor) alocuțiune | alocuțiunelor |
| vocative | alocuțiune, alocuțiuneo | alocuțiunelor | ||