ambala

See also: Ambala

Romanian

Etymology

Borrowed from French emballer.

Pronunciation

• IPA^(key): /am.baˈla/

• Audio

  (file)

• Rhymes: -a
• Hyphenation: am‧ba‧la

Verb

a ambala (third-person singular present ambalează, past participle ambalat) 1st conj.

1. (transitive) to pack, to wrap

   Synonym: împacheta

Conjugation

    conjugation of ambala (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ambala
gerund			ambalând
past participle			ambalat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ambalez	ambalezi	ambalează	ambalăm	ambalați	ambalează
	imperfect	ambalam	ambalai	ambala	ambalam	ambalați	ambalau
	simple perfect	ambalai	ambalași	ambală	ambalarăm	ambalarăți	ambalară
	pluperfect	ambalasem	ambalaseși	ambalase	ambalaserăm	ambalaserăți	ambalaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ambalez	să ambalezi	să ambaleze	să ambalăm	să ambalați	să ambaleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ambalează			ambalați
	negative		nu ambala			nu ambalați

Derived terms

• ambalare (“packaging”)
• dezambala (“to unwrap”)
• preambala (“to prepackage”)
• reambala (“to repackage”)

Related terms

• ambalaj (“wrapper, package”)

Further reading

• ambala in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)