amuți

Romanian

Alternative forms

• muți

Etymology

From a Vulgar Latin root *ammūtīre, itself either from Latin mūtus or from obmūtēscere, present active infinitive of obmūtēscō; alternatively from the variant form, from *mutīre < mūtēscere, or simply derived from mut. Compare Aromanian amutsãscu, amutsãri, Italian ammutire.

Verb

a amuți (third-person singular present amuțește, past participle amuțit) 4th conj.

1. to become mute, lose the ability to speak
2. to fall silent, stop talking, shut up, clam up

Conjugation

    conjugation of amuți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a amuți
gerund			amuțind
past participle			amuțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	amuțesc	amuțești	amuțește	amuțim	amuțiți	amuțesc
	imperfect	amuțeam	amuțeai	amuțea	amuțeam	amuțeați	amuțeau
	simple perfect	amuții	amuțiși	amuți	amuțirăm	amuțirăți	amuțiră
	pluperfect	amuțisem	amuțiseși	amuțise	amuțiserăm	amuțiserăți	amuțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să amuțesc	să amuțești	să amuțească	să amuțim	să amuțiți	să amuțească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		amuțește			amuțiți
	negative		nu amuți			nu amuțiți

Synonyms

• (stop talking): tăcea

Related terms

• mut

See also

• asurzi