aurare

Latin

Verb

aurāre

1. inflection of aurō:
   1. present active infinitive
   2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From aura +‎ -re.

Noun

aurare f (plural aurarări)

1. gilding

Declension

	singular		plural
	indefinite	definite	indefinite	definite
nominative-accusative	aurare	aurarea	aurarări	aurarările
genitive-dative	aurarări	aurarării	aurarări	aurarărilor
vocative	aurare, aurareo		aurarărilor

References

• aurare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN