bâiguitor

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From bâigui +‎ -tor.

Adjective[edit]

bâiguitor m or n (feminine singular bâiguitoare, masculine plural bâiguitori, feminine and neuter plural bâiguitoare)

  1. muttering

Declension[edit]

References[edit]

  • bâiguitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN