bandaja
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a bandaja (third-person singular present bandajează, past participle bandajat) 1st conj.
- to bandage
Conjugation[edit]
conjugation of bandaja (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a bandaja | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | bandajând | ||||||
| past participle | bandajat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | bandajez | bandajezi | bandajează | bandajăm | bandajați | bandajează | |
| imperfect | bandajam | bandajai | bandaja | bandajam | bandajați | bandajau | |
| simple perfect | bandajai | bandajași | bandajă | bandajarăm | bandajarăți | bandajară | |
| pluperfect | bandajasem | bandajaseși | bandajase | bandajaserăm | bandajaserăți | bandajaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să bandajez | să bandajezi | să bandajeze | să bandajăm | să bandajați | să bandajeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | bandajează | bandajați | |||||
| negative | nu bandaja | nu bandajați | |||||