beregăți

Romanian

Etymology

From beregată +‎ -i.

Verb

a beregăți (third-person singular present beregățește, past participle beregățit) 4th conjugation

1. to strangle

Conjugation

    conjugation of beregăți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a beregăți
gerund			beregățind
past participle			beregățit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	beregățesc	beregățești	beregățește	beregățim	beregățiți	beregățesc
	imperfect	beregățeam	beregățeai	beregățea	beregățeam	beregățeați	beregățeau
	simple perfect	beregății	beregățiși	beregăți	beregățirăm	beregățirăți	beregățiră
	pluperfect	beregățisem	beregățiseși	beregățise	beregățiserăm	beregățiserăți	beregățiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să beregățesc	să beregățești	să beregățească	să beregățim	să beregățiți	să beregățească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		beregățește			beregățiți
	negative		nu beregăți			nu beregățiți

References

• beregăți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN