binemeritat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of binemerita.
Adjective[edit]
binemeritat m or n (feminine singular binemeritată, masculine plural binemeritați, feminine and neuter plural binemeritate)
Declension[edit]
Declension of binemeritat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | binemeritat | binemeritată | binemeritați | binemeritate | ||
| definite | binemeritatul | binemeritata | binemeritații | binemeritatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | binemeritat | binemeritate | binemeritați | binemeritate | ||
| definite | binemeritatului | binemeritatei | binemeritaților | binemeritatelor | |||
Verb[edit]
binemeritat (past participle of binemerita)