bucăți

See also: bucati and bučati

Romanian

Etymology 1

From bucată +‎ -i.

Pronunciation

• IPA^(key): /bu.kəˈt͡si/

Verb

a bucăți (third-person singular present bucățește, past participle bucățit) 4th conj.

1. to divide in pieces

Conjugation

    conjugation of bucăți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a bucăți
gerund			bucățind
past participle			bucățit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bucățesc	bucățești	bucățește	bucățim	bucățiți	bucățesc
	imperfect	bucățeam	bucățeai	bucățea	bucățeam	bucățeați	bucățeau
	simple perfect	bucății	bucățiși	bucăți	bucățirăm	bucățirăți	bucățiră
	pluperfect	bucățisem	bucățiseși	bucățise	bucățiserăm	bucățiserăți	bucățiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bucățesc	să bucățești	să bucățească	să bucățim	să bucățiți	să bucățească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bucățește			bucățiți
	negative		nu bucăți			nu bucățiți

Etymology 2

Pronunciation

• IPA^(key): /buˈkət͡sʲ/

Noun

bucăți f pl

1. plural of bucată