căpătuire
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]căpătuire f (plural căpătuiri)
Declension
[edit]| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | căpătuire | căpătuirea | căpătuiri | căpătuirile |
| genitive-dative | căpătuiri | căpătuirii | căpătuiri | căpătuirilor |
| vocative | căpătuire, căpătuireo | căpătuirilor | ||