căpătuit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From căpătui.
Adjective[edit]
căpătuit m or n (feminine singular căpătuită, masculine plural căpătuiți, feminine and neuter plural căpătuite)
Declension[edit]
Declension of căpătuit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | căpătuit | căpătuită | căpătuiți | căpătuite | ||
| definite | căpătuitul | căpătuita | căpătuiții | căpătuitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | căpătuit | căpătuite | căpătuiți | căpătuite | ||
| definite | căpătuitului | căpătuitei | căpătuiților | căpătuitelor | |||
Verb[edit]
căpătuit (past participle of căpătui)