căpui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Hungarian kapni.
Verb[edit]
a căpui (third-person singular present căpuiește, past participle căpuit) 4th conj.
- to grab
Conjugation[edit]
conjugation of căpui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a căpui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | căpuind | ||||||
| past participle | căpuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | căpuiesc | căpuiești | căpuiește | căpuim | căpuiți | căpuiesc | |
| imperfect | căpuiam | căpuiai | căpuia | căpuiam | căpuiați | căpuiau | |
| simple perfect | căpuii | căpuiși | căpui | căpuirăm | căpuirăți | căpuiră | |
| pluperfect | căpuisem | căpuiseși | căpuise | căpuiserăm | căpuiserăți | căpuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să căpuiesc | să căpuiești | să căpuiască | să căpuim | să căpuiți | să căpuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | căpuiește | căpuiți | |||||
| negative | nu căpui | nu căpuiți | |||||