cărunt

Romanian

Etymology

From Late Latin cānūtus, from Latin cānus. Compare Aromanian cãnut.

Pronunciation

• IPA^(key): /kəˈrunt/

Adjective

cărunt m or n (feminine singular căruntă, masculine plural cărunți, feminine and neuter plural cărunte)

1. hoary
2. gray-haired, gray

Declension

Declension of cărunt

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	cărunt		căruntă	cărunți	cărunte
	definite	căruntul		cărunta	cărunții	căruntele
genitive/ dative	indefinite	cărunt		cărunte	cărunți	cărunte
	definite	căruntului		căruntei	cărunților	căruntilor

Derived terms

• încărunți