ceainic
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian ча́йник (čájnik).
Noun
ceainic n (plural ceainice)
Declension
Declension of ceainic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ceainic | ceainicul | (niște) ceainice | ceainicele |
genitive/dative | (unui) ceainic | ceainicului | (unor) ceainice | ceainicelor |
vocative | ceainicule | ceainicelor |