ciuguli
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Unknown. Probably an expressive creation or onomatopoetic, or linked with cioc (“beak”). Less likely from Hungarian csokolni (“kiss”) or csögölni. See also giugiuli, ciocăni.
Verb[edit]
a ciuguli (third-person singular present ciugulește, past participle ciugulit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of ciuguli (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a ciuguli | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ciugulind | ||||||
| past participle | ciugulit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ciugulesc | ciugulești | ciugulește | ciugulim | ciuguliți | ciugulesc | |
| imperfect | ciuguleam | ciuguleai | ciugulea | ciuguleam | ciuguleați | ciuguleau | |
| simple perfect | ciugulii | ciuguliși | ciuguli | ciugulirăm | ciugulirăți | ciuguliră | |
| pluperfect | ciugulisem | ciuguliseși | ciugulise | ciuguliserăm | ciuguliserăți | ciuguliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ciugulesc | să ciugulești | să ciugulească | să ciugulim | să ciuguliți | să ciugulească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ciugulește | ciuguliți | |||||
| negative | nu ciuguli | nu ciuguliți | |||||