Borrowed from Latin clamor or French clameur.
clamoare f (uncountable)
- outcry
declension of clamoare (singular only)
|
singular
|
f gender
|
indefinite articulation
|
definite articulation
|
nominative/accusative
|
(o) clamoare
|
clamoarea
|
genitive/dative
|
(unei) clamoări
|
clamoării
|
vocative
|
clamoare, clamoareo
|