colocație

Romanian

Etymology

Borrowed from French collocation

Pronunciation

• IPA^(key): /koloˈkat͡sie/

Noun

colocație f (plural colocații)

1. (linguistics) collocation

Inflection

	singular		plural
	indefinite	definite	indefinite	definite
nominative-accusative	colocație	colocația	colocații	colocațiile
genitive-dative	colocații	colocației	colocații	colocațiilor
vocative	colocație, colocațio		colocațiilor

See also

• locuțiune
• sintagmă