complăcea
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Alternative forms[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a complăcea (third-person singular present complace, past participle complăcut) 2nd conj.
Conjugation[edit]
conjugation of complăcea (second conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a complăcea | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | complăcând | ||||||
| past participle | complăcut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | complac | complaci | complace | complăcem | complăceți | complac | |
| imperfect | complăceam | complăceai | complăcea | complăceam | complăceați | complăceau | |
| simple perfect | complăcui | complăcuși | complăcu | complăcurăm | complăcurăți | complăcură | |
| pluperfect | complăcusem | complăcuseși | complăcuse | complăcuserăm | complăcuserăți | complăcuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să complac | să complaci | să complacă | să complăcem | să complăceți | să complacă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | complace | complăceți | |||||
| negative | nu complăcea | nu complăceți | |||||