consfinți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a consfinți (third-person singular present consfințește, past participle consfințit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of consfinți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a consfinți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | consfințind | ||||||
| past participle | consfințit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | consfințesc | consfințești | consfințește | consfințim | consfințiți | consfințesc | |
| imperfect | consfințeam | consfințeai | consfințea | consfințeam | consfințeați | consfințeau | |
| simple perfect | consfinții | consfințiși | consfinți | consfințirăm | consfințirăți | consfințiră | |
| pluperfect | consfințisem | consfințiseși | consfințise | consfințiserăm | consfințiserăți | consfințiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să consfințesc | să consfințești | să consfințească | să consfințim | să consfințiți | să consfințească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | consfințește | consfințiți | |||||
| negative | nu consfinți | nu consfințiți | |||||