copilări

Romanian

Etymology

From copil +‎ -ări.

Pronunciation

• IPA^(key): /ko.pi.ləˈri/
• Rhymes: -i
• Hyphenation: co‧pi‧lă‧ri

Verb

a copilări (third-person singular present copilărește, past participle copilărit) 4th conj.

1. (intransitive) to spend one's childhood
   • 2015, various authors, Și eu am trăit în comunism [I too lived in Communist times], Bucharest: Humanitas, →ISBN, page 73:

     Am copilărit și crescut într-un cartier la capătul Căii Victoriei, între Palatul de Justiție și mănăstirea Antim.

     I spent my childhood and grew up in a neighbourhood at the end of Calea Victoriei, between the Palace of Justice and the Antim monastery.

Conjugation

    conjugation of copilări (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a copilări
gerund			copilărind
past participle			copilărit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	copilăresc	copilărești	copilărește	copilărim	copilăriți	copilăresc
	imperfect	copilăream	copilăreai	copilărea	copilăream	copilăreați	copilăreau
	simple perfect	copilării	copilăriși	copilări	copilărirăm	copilărirăți	copilăriră
	pluperfect	copilărisem	copilăriseși	copilărise	copilăriserăm	copilăriserăți	copilăriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să copilăresc	să copilărești	să copilărească	să copilărim	să copilăriți	să copilărească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		copilărește			copilăriți
	negative		nu copilări			nu copilăriți

Further reading

• copilări in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)