crunta

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

Latin cruentare (to make bloody; to stain with blood).

Verb[edit]

a crunta (third-person singular present cruntează, past participle cruntat) 1st conj.

  1. to frown
  2. (obsolete) to make bloody; to stain with blood
    • 1878, Nicolae Bălcescu, “Unitatea_națională”, in Românii supt Mihai-Voievod Viteazul:
      [...] trimise îndată porunci strașnice în toate părțile crăiei, spre a se purta, pre obicei, în tot locul o sabie cruntată în sânge [...]
      [...] he at once dispatched strict orders in all the kingdom to display in all places, as is the custom, a sword soaked in blood [...]

Conjugation[edit]

Related terms[edit]

References[edit]