cuceri
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From a Vulgar Latin root *conquerīre or conquaerere, from Latin conquīrere, present active infinitive of conquīrō.
Verb[edit]
a cuceri (third-person singular present cucere, past participle cucerit) 4th conj.
- to conquer
Conjugation[edit]
conjugation of cuceri (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a cuceri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cucerind | ||||||
| past participle | cucerit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cuceresc | cucerești | cucerește | cucerim | cuceriți | cuceresc | |
| imperfect | cuceream | cucereai | cucerea | cuceream | cucereați | cucereau | |
| simple perfect | cucerii | cuceriși | cuceri | cucerirăm | cucerirăți | cuceriră | |
| pluperfect | cucerisem | cuceriseși | cucerise | cuceriserăm | cuceriserăți | cuceriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cuceresc | să cucerești | să cucerească | să cucerim | să cuceriți | să cucerească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cucerește | cuceriți | |||||
| negative | nu cuceri | nu cuceriți | |||||