cugeta
Romanian
Etymology
From Latin cōgitāre, present active infinitive of cōgitō. Cognates include Spanish cuidar and French cuider.
Verb
a cugeta (third-person singular present cugetă, past participle cugetat) 1st conj.
- to think
Conjugation
conjugation of cugeta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a cugeta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cugetând | ||||||
| past participle | cugetat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cuget | cugeți | cugetă | cugetăm | cugetați | cugetă | |
| imperfect | cugetam | cugetai | cugeta | cugetam | cugetați | cugetau | |
| simple perfect | cugetai | cugetași | cugetă | cugetarăm | cugetarăți | cugetară | |
| pluperfect | cugetasem | cugetaseși | cugetase | cugetaserăm | cugetaserăți | cugetaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cuget | să cugeți | să cugete | să cugetăm | să cugetați | să cugete | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cugetă | cugetați | |||||
| negative | nu cugeta | nu cugetați | |||||