cuvenit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of cuveni.
Adjective[edit]
cuvenit m or n (feminine singular cuvenită, masculine plural cuveniți, feminine and neuter plural cuvenite)
Declension[edit]
Declension of cuvenit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | cuvenit | cuvenită | cuveniți | cuvenite | ||
| definite | cuvenitul | cuvenita | cuveniții | cuvenitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | cuvenit | cuvenite | cuveniți | cuvenite | ||
| definite | cuvenitului | cuvenitei | cuveniților | cuvenitelor | |||
Verb[edit]
cuvenit (past participle of cuveni)
- past participle of cuveni