debita

See also: debitá and débita

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈde.bi.ta/, /ˈdɛ.bi.ta/
• Rhymes: -ebita, -ɛbita
• Hyphenation: dé‧bi‧ta, dè‧bi‧ta

Adjective

debita f

1. feminine singular of debito

Latin

Noun

dēbita

1. nominative/accusative/vocative plural of dēbitum

Participle

dēbita

1. inflection of dēbitus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

dēbitā

1. ablative feminine singular of dēbitus

References

• "debita", in Charles du Fresne du Cange, Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition with additions by D. P. Carpenterius, Adelungius and others, edited by Léopold Favre, 1883–1887)

Portuguese

Verb

debita

1. inflection of debitar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French débiter.

Verb

a debita (third-person singular present debitează, past participle debitat) 1st conjugation

1. to debit

Conjugation

    conjugation of debita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a debita
gerund			debitând
past participle			debitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	debitez	debitezi	debitează	debităm	debitați	debitează
	imperfect	debitam	debitai	debita	debitam	debitați	debitau
	simple perfect	debitai	debitași	debită	debitarăm	debitarăți	debitară
	pluperfect	debitasem	debitaseși	debitase	debitaserăm	debitaserăți	debitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să debitez	să debitezi	să debiteze	să debităm	să debitați	să debiteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		debitează			debitați
	negative		nu debita			nu debitați

Spanish

Verb

debita

1. inflection of debitar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative