defăimător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Adjective[edit]
defăimător m or n (feminine singular defăimătoare, masculine plural defăimători, feminine and neuter plural defăimătoare)
Declension[edit]
Declension of defăimător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | defăimător | defăimătoare | defăimători | defăimătoare | ||
| definite | defăimătorul | defăimătoarea | defăimătorii | defăimătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | defăimător | defăimătoare | defăimători | defăimătoare | ||
| definite | defăimătorului | defăimătoarei | defăimătorilor | defăimătoarelor | |||