defăimător
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Adjective
[edit]defăimător m or n (feminine singular defăimătoare, masculine plural defăimători, feminine/neuter plural defăimătoare)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | defăimător | defăimătoare | defăimători | defăimătoare | |||
| definite | defăimătorul | defăimătoarea | defăimătorii | defăimătoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | defăimător | defăimătoare | defăimători | defăimătoare | |||
| definite | defăimătorului | defăimătoarei | defăimătorilor | defăimătoarelor | ||||