denatura
See also: dénatura
Italian
Verb
denatura
- third-person singular present indicative of denaturare
- second-person singular imperative of denaturare
Anagrams
Romanian
Etymology
Borrowed from French dénaturer.
Verb
a denatura (third-person singular present denaturează, past participle denaturat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of denatura (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a denatura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | denaturând | ||||||
| past participle | denaturat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | denaturez | denaturezi | denaturează | denaturăm | denaturați | denaturează | |
| imperfect | denaturam | denaturai | denatura | denaturam | denaturați | denaturau | |
| simple perfect | denaturai | denaturași | denatură | denaturarăm | denaturarăți | denaturară | |
| pluperfect | denaturasem | denaturaseși | denaturase | denaturaserăm | denaturaserăți | denaturaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să denaturez | să denaturezi | să denatureze | să denaturăm | să denaturați | să denatureze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | denaturează | denaturați | |||||
| negative | nu denatura | nu denaturați | |||||