deosebi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From de + osebi, itself from Old Church Slavonic особити (osobiti).
Pronunciation[edit]
Verb[edit]
a deosebi (third-person singular present deosebește, past participle deosebit) 4th conj.
- to discern, differentiate, discriminate
- Synonym: distinge
- (reflexive) to differ
Conjugation[edit]
conjugation of deosebi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a deosebi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deosebind | ||||||
| past participle | deosebit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deosebesc | deosebești | deosebește | deosebim | deosebiți | deosebesc | |
| imperfect | deosebeam | deosebeai | deosebea | deosebeam | deosebeați | deosebeau | |
| simple perfect | deosebii | deosebiși | deosebi | deosebirăm | deosebirăți | deosebiră | |
| pluperfect | deosebisem | deosebiseși | deosebise | deosebiserăm | deosebiserăți | deosebiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deosebesc | să deosebești | să deosebească | să deosebim | să deosebiți | să deosebească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deosebește | deosebiți | |||||
| negative | nu deosebi | nu deosebiți | |||||